Offroad + Enduro in Valcea (Capatanii+Latoritei)

In aceasta prelungita incursiune in natura si offroad am (re)explorat zone adiacente statiunii Voineasa si a localitatii Ciungetu. Am impartit celebra strategica in doua sectiuni, cu punct de plecare de la aceeasi cabana Plaiu Poienii, cu intrare dinspre valea Rudareasa. Intr-o parte se coboara spre Voineasa, pe un drum putin umblat si destul de degradat in ultima sa parte, iar in cealalta sectiune parcurgerea intregii creste a muntilor Latoritei, pe linga noul teleferic si pirtie de ski de pe muntele Stefanu cu final in la fel de cunoscuta Transalpina. Traseul din urma uimeste prin privelisti si salbaticie, doar citeva stine amintind de prezenta omului in zona. Nu prezinta pericole deosebite, parcugerea cu grija a citorva portiuni mai degradate nu necesita adrenalina suplimentara!
O alta vale ce nu trebuie rata in zona este cea a Cheilor  Latoritei, cu numeroase cascade si stincarii spectaculoase, precum si cu 2 lacuri de acumulare, Petrimanu si Galbenu. Drumul este accesibil chiar si autoturismelor non 4X4, cu putina atentie, rabdare si indeminare. Dupa cabana Petrimanu se poate urca in Curmatura Oltetului (drum dificil pt. o masina obisnuita, nerecomandat acestora).
Din Curmatura drumul coboara in valea cu acelasi nume, prin Lunci, spre Pestera Polovragi.
Cred totusi ca cel mai spectaculos traseu este cel de pe creasta Masivului Capatani. Aceasta lunga creasta este parcursa de un drum offroad ce se imparte in 2, o parte dinspre Cascada Lotrisor si Valea Olanesti pina in Muntele Ursu, iar cealalta de la Ursu pina in Curmatura Oltetului. Noi am parcurs partea din urma, si cea mai scurta din cele doua. Accesul pe amindoua sectiunile se face din Valea Repedea, zona masacrata literalmente de o asa zisa amenajare a cursului riului in vederea exploatarii hidroenergetice. Ceea ce a rezultat e un veritabil dezastru ecologic, in cea mai mare splendoare a sa!
Asadar am urcat din aceasta vale, printr-o zona de plantatie relativ recenta de brazim pe un drum din ce in ce mai ingust si mai inclinat, care ne scoate in mod sustinut la golul alpin, intr-o sa, de unde se poate cobori spre Vaideeni-Horezu sau continua pe creasta pina in Curmatura Oltetului, varianta aleasa si de noi.
Drumul este facil, superb, complet pustiu, se poate admira muntele Piatra Tirnovului si toata tara Olteniei, pina spre Dunare.
Sunt atitea de zis despre aceasta zona..in care posibilitatile offroad, enduro si treking sint imense. cred ca daca ramii o luna pe acolo, in fiecare zi ai ceva de facut nou, in toate modalitatile posibile.
Va uram vizionare placuta si..mai poftiti pe la noi :)

Offroad in Iezer-Papusa

In dorinta de a ajunge si pe versantul estic al masivului Iezer -Papusa am purces la drum spre Rucar, unde urma sa innoptam in acest weekend. Dupa citeva istorisiri cu diferite persoane am aflat ca exista un drum ce porneste din aceeasi localitate, urca pe muntele Capitanul si apoi isi continua calea catre virful Papusa. In trecut aici, sus, in saua Gradisteanu aveau loc tirguri anuale, sute de carute urcind tocmai in aceste pustietati pentru a sarbatori si a face negot. De pe Capitanul este o superba panorama asupra masivului Bucegi, versantul vestic.
Dupa depasirea clasicelor exploatari forestiere se iese in golul alpin, de aici incolo singurul intilnit este vintul ce bate cu putere pe creste. Ajunsi in saua mai sus amintita merita sa zabovesti, sa admiri crestele ce te inconjoara, linistea totala si pajistea nesfirsita. Din acest punct este foarte accesibil virful Papusa, aflat in imediata apropiere.
Drumul continua spre releul relativ recent instalat aici, de unde se poate admira lacul si barajul Riusor, aflat pe partea cealalta a masivului.
De remarcat faptul ca pe acest drum exista o spectaculoasa portiune de citeva zeci de metri, cu o inclinatie deosebita, parcurgerea sa da o senzatie de un veritabil roller-coaster natural.
Dupa coborire am hotarit ca atit timpul cit si vremea ne ingaduiau sa ne aventuram pe muntii de pe partea cealalta a culoarului Rucar-Bran, si anume Leaota, cu aceasta ocazie mai pierzind citeva ore printr-o hoinareala pe drumurile ce patrund destul de adinc in acesta.
Duminica, pe drumul de intoarcere catre Bucuresti am incercat sa gasim si drumul ce urca pina pe virful Leaota. Si nu a fost asa greu, gasind cu surprindere si indicatoare rutiere ce semnalau aceasta destinatie. Urcarea este spectaculoasa in ultima sa parte, din pacate vremea nu a fost chiar prietenoasa, fiind intunecata si pe picior de ploaie. Asta nu ne-a impiedicat sa ajungem la capatul drumului, si anume in imediata vecinatate a virfului ce poarta numele masivului, pe un drum de care ce impresioneaza prin privelistile si abisurile sale.
intr-un final am coborit (nu cu regret) planuind sa ne intoarcem (si) aici, spre a explora si o alta coborire/urcare pe aceasta culme, prin Runcu-Pietrosita.

Doriti sa traiti si dumneavoastra experienta noastra? Va asteptam :)