Dupa depasirea clasicelor exploatari forestiere se iese in golul alpin, de aici incolo singurul intilnit este vintul ce bate cu putere pe creste. Ajunsi in saua mai sus amintita merita sa zabovesti, sa admiri crestele ce te inconjoara, linistea totala si pajistea nesfirsita. Din acest punct este foarte accesibil virful Papusa, aflat in imediata apropiere.
Drumul continua spre releul relativ recent instalat aici, de unde se poate admira lacul si barajul Riusor, aflat pe partea cealalta a masivului.
De remarcat faptul ca pe acest drum exista o spectaculoasa portiune de citeva zeci de metri, cu o inclinatie deosebita, parcurgerea sa da o senzatie de un veritabil roller-coaster natural.
Dupa coborire am hotarit ca atit timpul cit si vremea ne ingaduiau sa ne aventuram pe muntii de pe partea cealalta a culoarului Rucar-Bran, si anume Leaota, cu aceasta ocazie mai pierzind citeva ore printr-o hoinareala pe drumurile ce patrund destul de adinc in acesta.
Duminica, pe drumul de intoarcere catre Bucuresti am incercat sa gasim si drumul ce urca pina pe virful Leaota. Si nu a fost asa greu, gasind cu surprindere si indicatoare rutiere ce semnalau aceasta destinatie. Urcarea este spectaculoasa in ultima sa parte, din pacate vremea nu a fost chiar prietenoasa, fiind intunecata si pe picior de ploaie. Asta nu ne-a impiedicat sa ajungem la capatul drumului, si anume in imediata vecinatate a virfului ce poarta numele masivului, pe un drum de care ce impresioneaza prin privelistile si abisurile sale.
intr-un final am coborit (nu cu regret) planuind sa ne intoarcem (si) aici, spre a explora si o alta coborire/urcare pe aceasta culme, prin Runcu-Pietrosita.
